Curtea de Conturi a fost creată în cadrul marii acțiuni de reformare a României sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în contextul modernizării țării și al sincronizării civilizației românești cu modelul european occidental. Astfel, la 8 ianuarie 1864, Adunarea Deputaților vota legea pentru înființarea Înaltei Curți de Compturi, instituție creată după modelul francez și belgian. După 84 de ani de la înființarea ei, respectiv la 1948, sistemul comunist a desființat Curtea de Conturi, pentru a o reînființa în 1973, sub denumirea de Curtea Supremă de Control Financiar. Odată cu Revoluția din 1989 și cu reinstaurarea principiilor democratice, reînființarea Curții de Conturi după modelele consacrate la nivel european a devenit o necesitate. Astfel, începând cu 1993, începe să funcționeze instituția supremă de audit din România, instituție independentă care, la fel ca Înalta Curte de Compturi din anii 1864-1948, exercita atât controlul ulterior, cât și cel preventiv asupra modului de cheltuire a banului public.