Curtea de Conturi a fost înfiinţată prin Legea din 24 ianuarie 1864
La cinci ani de la Unirea Principatelor Române, din anul 1859, voind a da o garanţie mai mult Țării despre dorinţa Noastră, ca întrebuinţarea banilor publici să fie supusă unui control, pe cât de serios pe atât de neatârnat de orice bănuieli de înrâurire din partea agenţilor însărcinaţi cu manipulația bugetului, domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulgă Legea pentru înființarea Curții de Compturi.
Actul normativ a fost publicat, în aceeași zi, de 24 ianuarie, în Monitorul Oficial nr. 18 și poartă semnătura Ministrului Secretar de Stat / Președinte al Consiliului de Miniștri, Mihail Kogălniceanu. Ca și astăzi, misiunea instituției privea exercitarea funcției de control asupra modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și unităților sale administrativ-teritoriale.
1866
Art. 116 din Constituţia din 1866 (publicată în Monitorul Oficial nr.142 din 13 iulie 1866) prevede că Pentru toată România este o singură Curte de Conturi, iar art. 114 stipulează că Regularea definitivă a socotelilor trebuie prezentată Adunării cel mai târziu în termen de doi ani de la încheierea fiecărui exerciţiu.
1899
Sediul Curții de Conturi a fost inaugurat în mai 1899, în prezența regelui Carol I (foto) și a principelui Ferdinand, alături de ministrul de finanțe, George Manu și importanți demnitari ai statului. Ceremonia a debutat cu un te deum oficiat de către arhimandritul Nifon, vicar al Mitropoliei. Cu acestă ocazie festivă, președintele Curții de Conturi în exercițiu, George Lahovari, a fost decorat cu Marea cruce a ordinului Coroana României. Așa se face că, după 35 de ani de la înființare, din anul 1864 și până în anul 1899, pentru prima dată instituția Curții de Conturi are un sediu propriu.
1923
Art.116 din Constituţia din 1923 (publicată în Monitorul Oficial nr. 282 din 29 martie 1923) prevede: controlul preventiv şi cel de gestiune al tuturor veniturilor şi cheltuielilor statului se va exercita de Curtea de Conturi, care supune în fiecare an Adunării Deputaţilor raportul general rezultând conturile de gestiune ale bugetului trecut semnalând, totodată, neregulile săvârşite de miniştri în aplicarea bugetului. Potrivit Legii din 1929 Curtea de Conturi este o instituţie de sine stătătoare, are acelaşi rang cu Înalta Curte de Casaţie şi se bucură de aceleaşi drepturi. Prin această nouă reglementare, Curtea de Conturi îşi menţine atât atribuţiile de control cât şi cele judecătoreşti.
1938 - 1948
În contextul istoric din perioada 1938-1948 - pierderile teritoriale, războiul, ocupația sovietică, precum și instaurarea regimului comunist - s-au produs schimbări majore care au afectat și activitatea Înaltei Curți de Conturi. Astfel, prin decretul Prezidiului Marii Adunări Națiunii a Republicii Populare Române, din data de 1 decembrie 1948, aceasta a fost desființată. Funcția de control financiar a fost preluată de Ministerul de Finanțe, prin departamentele de control intern special înființate în cadrul ministerelor, întreprinderilor de stat, administrațiilor locale și instituțiilor publice, iar în clădirea Curții de Conturi a fost mutat Spitalul de Nefrologie Carol Davila.
1973
Prin Legea nr.2 din 28 martie 1973 a fost înfiinţată Curtea Superioară de Control Financiar care funcţiona pe lângă Consiliul de Stat. Legea a fost modificată prin Decretele nr.150 din 19 iunie 1974 şi nr.36 din 21 februarie 1981. Curtea era abilitată să exercite atribuţii de control financiar şi jurisdicţionale. Legea includea o serie de prevederi specifice statului totalitar, ca de exemplu: Curtea Superioară de Control Financiar urmăreşte respectarea hotărârilor de partid şi de stat în domeniul financiar şi apărarea proprietăţii socialiste.
1989
Prăbușirea regimului comunist din România, în urma Revoluției din Decembrie 1989, a condus la desființarea Curții Superioare de Control Financiar, prin Decretul nr. 94/ 07 februarie 1990, emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale. Astfel, atribuțiile acesteia au fost preluate, conform art. 1 din respectivul decret, de Corpul de control economico-financiar al primului-ministru al Guvernului României, iar mai apoi de Direcția Generală de Control Financiar de Stat din Ministerul de Finanțe.
1991
Constituția României repune Curtea de Conturi acolo unde îi este locul, în ansamblul instituțiilor esențiale ale statului democratic: Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.
1992
Direcția Generală de Control Financiar de Stat din Ministerul de Finanțe își încetează activitatea, iar Parlamentul României pune în valoare prevederile textului constituțional: Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României este adoptată.
1993
Curtea de Conturi a României își reia activitatea la 1 martie 1993. Instituția funcționează, inițial, în clădirea Palatului Parlamentului. În luna iulie a aceluiași an, primește clădirea din strada Lev Tolstoi, nr. 22-24, București, care devine sediul central al Curții.
